Cristi Ignat, povestea unui luptător: „Plângeam în fiecare seară și mă culcam flămând. Dar nu am vrut niciodată să renunț!”
Cristi Ignat, fundașul de 22 de ani al Rapidului, a oferit recent un interviu extrem de emoționant în cadrul emisiunii „Suflet de Rapidist”, moderată de fostul atacant giuleștean Robert Niță. Povestea tânărului fotbalist este o lecție de viață, o mărturie despre ambiție, sacrificiu și luptă pentru visul de a deveni fotbalist profesionist.
Ignat a povestit cum, la doar 12 ani, a părăsit casa părintească din Republica Moldova pentru a-și încerca norocul în fotbalul românesc. O decizie greu de luat pentru un copil, dar una care i-a schimbat complet viața.
„La 12 ani am plecat de acasă, din Republica Moldova. Cred că a fost cea mai importantă decizie a vieții mele. Am plecat pentru visul meu. În Republica Moldova nu sunt atât de multe condiții pentru a performa. Eu mi-am dorit să ajung mai sus. Poate și din inconștiență…”, a declarat Cristi Ignat.
Ajuns la clubul Juniorul București, Ignat a fost nevoit să se descurce singur într-un mediu nou, într-o țară străină, fără părinți, fără sprijin direct din partea familiei. A locuit într-un cămin împreună cu alți copii veniți din Moldova, unde învățau să supraviețuiască de pe o zi pe alta. Fiecare zi era o provocare.
„Am stat la cămin, stăteam singur, îmi spălam singur. Trebuia să ne gătim singuri. Vara ne dădea patronul clubului 30 de lei pe zi și trebuia să mănânci toată ziua din ei. Atunci am învățat valoarea banului, cum să gestionezi banii. Asta mă ajută și acum…”, a mărturisit fotbalistul.
Primele luni au fost cele mai grele. Dorul de casă, de părinți și de fratele său mai mic, și lipsurile de zi cu zi aproape că îl copleșeau. Dar nu s-a lăsat doborât. A găsit în colegii săi sprijinul emoțional de care avea nevoie și în fotbal refugiul care-i alina suferința.
„În primele șase luni plângeam aproape în fiecare seară. Mă întrebam de ce am vrut asta, îmi era dor de familie, de fratele meu mai mic, pe care mai mult de jumătate din viața lui nu l-am văzut. Eram patru în cameră, toți din Republica Moldova. Ne-am încurajat unii pe alții și în momentele în care eram triști ieșeam la fotbal”, a mai spus Cristi.
Diferențele sociale erau evidente, dar Ignat nu s-a lăsat descurajat. A rememorat un moment care i-a rămas întipărit în memorie: „Ne uitam la băieții nemulțumiți că întârziau părinții să-i ia cu Range Rover-ul de la antrenament și noi plecam cu ghiozdanul în spate la metrou”.
Unul dintre cele mai dureroase episoade trăite de Ignat a avut loc după un cantonament epuizant, la vârsta de 14 ani. După ce autocarul a oprit în parcare, toți ceilalți copii s-au urcat rapid în mașinile părinților, iar el și colegii săi din Moldova au rămas singuri.
„Cel mai dureros moment a fost când am venit dintr-un cantonament. După ce a parcat autocarul, toți copiii au sărit direct în mașinile părinților și au plecat. Noi ne-am uitat așa în jur, în câteva secunde am rămas noi singuri în acea parcare. Chestiile astea m-au maturizat”, a povestit Cristi Ignat cu sinceritate.
A fost o perioadă în care au existat și seri în care se culcau flămânzi. Resursele erau limitate, dar spiritul de echipă i-a ținut împreună. Împărțeau tot ce aveau, un pachet trimis de acasă devenea hrană pentru toți.
Cu toate greutățile, Cristi Ignat nu s-a gândit niciodată serios să renunțe. A avut momente de slăbiciune, dar dorința de a reuși a fost mai puternică. A preferat să-și ascundă suferința față de părinți, ca să nu-i îngrijoreze, și să continue să lupte în tăcere.
„Puteam să zic să vină părinții să mă ia, dar eu am zis că vreau să rămân. Încercam să-i încurajez pe ai mei, să pară că totul e bine. Atunci când au văzut că îmi doresc atât de mult, au decis să mă lase liber, fără să-mi impună ceva”, a mai spus fundașul Rapidului.
Ignat a povestit și despre un moment în care prietenul său a plecat la juniorii lui Torino, în Italia, iar el a simțit un strop de invidie. Însă acel episod l-a motivat și mai mult.
„Un prieten de-al meu a plecat la juniorii lui Torino, când stăteam la cămin. Am fost puțin invidios, însă m-am apucat și mai tare de treabă.”
Astăzi, Cristi Ignat este un jucător important în lotul Rapidului, iar sacrificiile din trecut încep să dea roade. Povestea lui este o dovadă că succesul nu vine peste noapte, ci se construiește prin muncă, curaj și multă determinare. Iar pentru tinerii care visează să ajungă fotbaliști, exemplul lui Cristi este inspirația perfectă: cu sacrificii și suflet, orice vis poate deveni realitate.
Leave a Reply