SCANDAL la Rapid! Baratky desființează conducerea: „Haos, fără viziune, fără direcție – iar jucătorii plătesc prețul!”
Bogdan Baratky, unul dintre cei mai vocali comentatori ai fenomenului rapidist, a lansat o analiză extrem de dură la adresa clubului din Giulești, după încheierea sezonului cu un egal amar, 2-2, în deplasare la Universitatea Cluj. Verdictul său? „Vestea bună e că s-a terminat sezonul. Și e singura veste bună.” Un mesaj care rezumă perfect starea de spirit a unei comunități care, în loc să sărbătorească progresul, respiră ușurată că s-a terminat încă un sezon ratat.
Rapid a traversat trei ani în care s-au cheltuit sume impresionante, s-au schimbat zeci de jucători și s-au făcut promisiuni legate de un „proiect” menit să transforme clubul într-o „putere regională”. În realitate, singura constantă a fost instabilitatea. În toți acești ani, Rapid a reușit să ajungă din playout în playoff, dar fără nicio realizare notabilă. Trei sezoane la rând în care singura „performanță” a fost evitarea retrogradării – poate cea mai costisitoare salvare din istoria fotbalului românesc.
Speranța moare ultima. Dar moare și ea…
Mai grav decât rezultatele e faptul că speranța, încrederea și entuziasmul suporterilor s-au risipit. Spiritul giuleștean – acel ceva intangibil care a ținut Rapidul viu prin comunism, tranziție și capitalism – pare acum în pericol de dispariție. Baratky punctează cu durere că birourile clubului sunt populate de oameni care nu înțeleg acest spirit, care tratează clubul ca pe o corporație fără suflet.
Meciul cu U Cluj a fost jucat de o echipă improvizată, cu antrenor interimar și cu miză pur simbolică – salvarea demnității. Cu Săpunaru retras, Ignat și Pașcanu accidentați, Chihaia a fost nevoit să alinieze o formulă cu Bădescu în centrul apărării și Pop în extrema dreaptă. Grameni a fost preferat lui Ademo, în contextul în care Rapidul pare să se pregătească pentru un sezon fără buget de transferuri și cu un lot restrâns. După ani de risipă, a venit momentul austerității.
Aplauze pentru jucători
Paradoxal, tocmai această lipsă de presiune a eliberat echipa. Jucătorii au arătat că știu și pot juca fotbal. Nu un fotbal de titlu, poate nici de cupe europene, dar cu siguranță unul mai curat și mai sincer decât cel văzut în majoritatea sezonului. Baratky evită să analizeze fazele sau greșelile individuale, dar ține să felicite jucătorii pentru prestație. Pentru el, aceștia sunt printre cele mai mici probleme ale clubului.
Jucătorii, la fel ca suporterii, au fost victimele unui haos organizatoric, al unei lipse cronice de viziune și înțelegere fotbalistică. Au fost sacrificați pe altarul deciziilor greșite, schimbați pe bandă rulantă, afectați de conflicte interne și puși deseori în fața furiei fanilor – singuri și neprotejați.
Chihaia a mizat pe tineret – trei jucători Under în primul 11 și încă trei juniori introduși pe parcurs. Printre ei, Andrei Șucu, fiul acționarului majoritar. Deși Baratky se declară convins că tatăl său nu a cerut introducerea sa, el consideră că debutul grăbit face mai mult rău decât bine. În loc să fie protejat, copilul este aruncat în lumina suspiciunii – încă un simptom al unei culturi fotbalistice disfuncționale.
Stația finală: Indiferența
Rapid încheie sezonul pe locurile 5-6, la fel ca anul trecut. Diferența? Dezamăgirea de acum nu mai doare. Iar asta, spune Baratky, este cel mai grav. Indiferența e semnul morții lente a unui club. În urmă cu un an, Rapid învingea FCSB cu 4-0 pe Arena Națională, într-un moment de vârf de emoție și mobilizare. Astăzi, tribunele sunt goale, iar clubul pare în derivă.
În loc de planuri clare și un antrenor desemnat, Rapid termină sezonul din nou cu un interimar. Nici măcar postul de director sportiv nu este clar stabilit. Toate greșelile trecutului se repetă, iar clubul pare incapabil să învețe.
Lecții din Europa
Baratky aduce în discuție exemple din fotbalul european: Newcastle, Crystal Palace, Tottenham, Napoli – cluburi fără pretenții istorice de mari trofee, dar care au reușit să aducă bucurie suporterilor prin viziune și coerență. Lecțiile oferite de aceste cluburi par însă imposibil de înțeles pentru conducerea Rapidului.
Un alt exemplu este Sunderland. Povestea lor – de la colaps la renaștere, documentată în seriale de succes – se aseamănă dureros de mult cu cea a Rapidului. Diferența? Englezii au găsit o cale, au învățat din greșeli și au reaprins emoția. Promovarea lor în Premier League, cu gol în minutul 95, a fost un triumf al pasiunii și perseverenței.
La Rapid, în schimb, totul e la cota de avarie. Sau mai jos. Iar singura postare oficială recentă e un comunicat sec, în care conducerea „reafirmă că organigrama este în proces de definitivare”. Într-o lume în care fotbalul înseamnă emoție și conexiune, Rapid pare prins într-un labirint birocratic, fără ieșire.
Până când spiritul giuleștean nu va reveni în birouri, Rapid va continua să rătăcească. Iar suporterii vor rămâne singurii care, în ciuda tuturor eșecurilor, continuă să spere. Dar cât va mai dura până și ei vor renunța?
Leave a Reply