Dan Șucu, făcut praf de Marian Iancu după transferurile de la Genoa: „Cu banii ăia, Rapid era deja campioană!”

Dan Șucu, prins între ambițiile de la Genoa și așteptările uriașe de la Rapid: cum a stârnit o investiție de 10 milioane de euro furia fanilor giuleșteni și ironia lui Marian Iancu

Când omul de afaceri Dan Șucu a preluat pachetul majoritar de la Rapid, suporterii din Giulești au visat la bugete comparabile cu cele ale granzi­lor din Serie A. Entuziasmul părea justificat: în paralel cu activitatea din SuperLiga, noul finanțator tocmai devenise acționar principal la Genoa CFC, club istoric ce își consolidase statutul în Italia după revenirea în primul eșalon. Doar că, la câteva săptămâni de la startul perioadei de mercato, realitatea i‑a lovit pe rapidiști ca o ploaie torențială de vară: în timp ce în Liguria se vorbește de transferuri de zece milioane de euro pentru un singur fotbalist, în Giulești sosirile importante întârzie, iar lotul deplasat în cantonamentul din Slovenia arată mai degrabă incomplet decât gata de atacat titlul.

Informația lansată în presa din Peninsulă – potrivit căreia Genoa l‑ar viza pe mijlocașul ofensiv danez Albert Grønbæk și ar fi dispusă să achite 10 milioane de euro – a funcționat ca un detonator. Printre primii care au reacționat s‑a aflat Marian Iancu, fostul patron al Politehnicii Timișoara și declarat fan al Rapidului de mic copil. Într‑un clip publicat pe contul personal de Facebook, Iancu nu s‑a putut abține să nu‑l „înțepe” pe noul conducător din Giulești: „Urmăresc atent cantonamentul echipei noastre, citesc lotul, citesc informațiile care vin. Văd că la Genoa continuă investițiile: 10 milioane pentru un mijlocaș ofensiv! Cu banii ăștia Rapid era campioană! Sigur! Sau măcar câștigam Cupa și jucam în Europa. Luam doi atacanți și un număr zece și tot ne mai rămâneau bani!”, a tunat Iancu, stârnind imediat valuri de reacții în rândul galeriei.

Banii din Liguria, frustrarea din Giulești

Nemulțumirea suporterilor rapidiști are, totuși, câteva explicații cât se poate de concrete. Rapid a pornit luni, 17 iunie, spre Moravske Toplice, în Slovenia, acolo unde va efectua un cantonament de 13 zile (17–30 iunie). În avion s‑au îmbarcat 26 de jucători, însă lista nu conține niciun nume‑vedetă de mercato, niciun transfer‑bombă de genul celor anunțate la rivalele FCSB sau Universitatea Craiova. De fapt, cea mai sonoră achiziție de până acum rămâne venirea lui Elvir Koljic, un atacant cu pedigree, dar care se luptă de ceva vreme cu probleme musculare.

Iată lotul deplasat în Slovenia:

• Portari: Marian Aioani, Adrian Briciu

• Fundași: Filip Blažek, Denis Ciobotariu, Alexandru Pașcanu, Christopher Braun, Cristian Manea, Răzvan Onea, Robert Bădescu, Patrick Popa

• Mijlocași: Jakub Hromada, Tobias Christensen, Kader Keita, Luka Gojkovic, Omar El Sawy, Alexandru Dobre, Rareș Pop, Drilon Hazrollaj, Claudiu Petrila, Claudiu Micovschi, Gabriel Gheorghe, Andrei Șucu, Sebastian Banu

• Atacanți: Elvir Koljic, Borisav Burmaz

Patru componenți ai naționalei U21 – Andrei Borza, Constantin Grameni, Cristian Ignat și Cătălin Vulturar – se vor alătura ulterior colegilor, după ce vor încheia acțiunea reprezentativei. Chiar și cu ei în ecuație, suporterii remarcă lipsa unei „guri de foc” garantate și, mai ales, absența unui mijlocaș creativ care să facă legătura între liniile de apărare și atac.

De ce curge aurul spre Genoa și nu spre Rapid?

Întrebarea care stă pe buzele tuturor în Giulești este simplă: de ce generoasele resurse ale lui Dan Șucu par să se canalizeze spre Serie A, nu spre SuperLiga? Surse apropiate de club sugerează că există o împărțire clară a bugetelor, acceptată încă de la semnarea actelor: Rapid se autofinanțează din drepturi TV, sponsorizări și încasări de la suporteri, în timp ce investițiile personale ale omului de afaceri sunt direcționate, în principal, către clubul italian, unde potențialul de profit din revânzare este, obiectiv vorbind, considerabil mai mare. Pe scurt, Șucu mizează pe modelul „trade & upgrade” – cumpără talent la prețuri accesibile, îl crește în Serie A, apoi vinde la sume ce pot depăși 20–25 milioane de euro, replicând strategia de succes implementată de cluburi precum Udinese sau Atalanta.

Numai că, în România, mai ales într‑un mediu microbist pasional, astfel de explicații raționale își pierd rapid greutatea în fața emoției. Fanii simt nevoia de titluri, trofee și prezențe europene „aici și acum”, nu peste trei ani, după un plan pe hârtie. Tocmai de aceea, declarația lui Marian Iancu a prins viral: a spus cu glas tare ceea ce zeci de mii de rapidiști gândesc în șoaptă – „dacă există bani de 10 milioane pentru un singur jucător la Genoa, cum se face că Rapid stă pe loc?”.

Tactică, șah și răbdare: viziunea oficială

La nivel declarativ, conducerea rapidistă transmite că strategia este una de construcție graduală. Bogdan Lobonț, instalat recent în funcția de director tehnic, a explicat că „în perioada aceasta accentul se pune pe omogenizare și pe promovarea jucătorilor tineri care pot ajunge la un nivel superior într‑un an sau doi”. Scopul imediat, susțin oficialii, nu este neapărat primul loc, ci asigurarea unei prezențe constante în play‑off și consolidarea identității de joc.

Totuși, cifrele seci spun altceva: ultimele trei campanii de SuperLiga s‑au încheiat cu Rapid în afara podiumului, iar participarea în cupele europene rămâne deocamdată un vis amânat. În plus, rivala FCSB a turat motoarele financiare, iar Universitatea Craiova tocmai și‑a securizat bugetul cu vânzarea câtorva jucători‑cheie. În acest context, lipsa investițiilor la Rapid pare, în ochii fanilor, mai degrabă un pas înapoi decât un salt strategic.

„A fost doar prima săgeată” – cine îl poate opri pe Iancu?

Marian Iancu nu este la primul episod de poziționare publică tranșantă. Pe vremuri, declarațiile sale iuți dominau zilnic paginile de sport, fie că era vorba de duelurile cu Gheorghe Hagi, de litigiile cu FRF, sau de bătăliile pentru trofee. Acum, de pe margine, fostul finanțator timișorean pare să fi redescoperit gustul replicilor tăioase. Surse din anturajul său spun că urmează „și alte comentarii, la fiecare pas greșit de la Rapid”. În traducere liberă, suporterii pot aștepta noi valuri de ironii dacă mercato‑ul giuleștean nu explodează în următoarele săptămâni.

Rămâne de văzut cum va reacționa Dan Șucu. Până acum, miliardarul a preferat un profil mai degrabă low‑key, cu rare apariții în media și cu un discurs centrat pe „normalitate şi profesionalism”, în contrast evident cu stilul colorat al predecesorilor. Numai că, atunci când cerințele tribunei se unesc cu presiunea publică, chiar și cei mai reținuți patroni sunt obligați să iasă la rampă. Un comunicat, o conferință de presă sau – de ce nu? – un prim transfer‑vedetă în SuperLiga ar calma spiritele. Pentru moment, însă, tăcerea pare să fi lăsat loc speculațiilor și nemulțumirilor.

Ce urmează: trei scenarii posibile

1. Transfer‑surpriză înainte de 1 iulie. Rapid finalizează o mutare de impact – un vârf cu CV european sau un mijlocaș‑dirijor – și schimbă rapid percepția că „nu se cumpără nimic”. Cost estimat: 2–3 milioane de euro, adică sub prețul lui Grønbæk, dar suficient pentru a da un semnal de forță.

2. Rămâne totul pe loc și se mizează pe reconstrucție internă. Lobonț rulează masiv tinerii Borza, Grameni și Vulturar, iar rezultatele devin acceptabile, însă nu spectaculoase. E scenariul „creștem în liniște”, cu riscul de a pierde o parte din suporteri pe drum.

3. Vânzare rapidă în Serie A, investiție târzie în SuperLiga. Genoa cedează un fotbalist la o sumă record (20+ milioane) în august, iar Șucu redirecționează o parte din profit spre Rapid la finalul ferestrei de mercato. Variantele valoroase, însă, vor fi atunci greu de găsit.

Concluzie: între promisiuni și realizări

La capătul unei veri care abia a început, Rapid se găsește într‑o zonă crepusculară a așteptărilor: prea puternică pentru a fi ignorată, prea ezitantă pentru a fi considerată favorită la titlu. Gesturile și vorbele contează enorm – iar, pentru moment, vorbe au fost destule. „Cu banii ăia Rapid era campioană!” nu este doar o frază aruncată de Marian Iancu pe Facebook; este strigătul unei comunități gata să creadă că Dan Șucu poate muta munții. Mingea este, literalmente, la finanțator: fie demonstrează că strategia sa multisite poate alimenta și visul giuleștean, fie riscă să își vadă popularitatea scăzând mai repede decât cota unui atacant accidentat.

Indiferent de scenariul care va prinde contur, un lucru e sigur: vara 2025 nu va fi una liniștită în Giulești. Iar dacă investiția de zece milioane în Serie A aduce trofee în Liguria în timp ce Rapid rămâne cu ochii în soare, vocile critice nu vor mai veni doar dinspre Marian Iancu – ci din fiecare colț al tribunei care, de un secol, așteaptă fotbal total și pasiune pe măsura legendelor sale.