Fix acum un an, INSCOP publica ultimul sondaj amplu privind apartenența suporterilor români la culori și echipe. Cel puțin unu din trei români ține cu FCSB. Iar asta a scos și scoate, ca în copilărie, țeava cu carbid a nonșalanței și bubuie printre ipocriziile talpanilor, hohotind fără smerenie, în același timp, prin orgoliul alb-roșu-vișiniu ori militar păzit de procentele cu care de-abia prinzi pragul electoral.
Chiar și pentru cei mai puțin pătimași dintre roș-albaștri, ce-a reușit în acest sezon echipa lui Gigi Becali e să umple cu inimă miezul sec al săptămânilor. Între lenea de marți și fiorul de week-end, la jumătatea drumului dintre FC Hermannstadt și FC Botoșani, ne-a adus emoție și, de cele mai multe ori, fericire. Suntem între cei care contează pe continent în zilele săptămânii când singura miză ar fi rămas răsfoirea ofertei de pariuri.
Pentru noi, restul, cei nebuni, seara asta la Salonic se leagă stăruitor prin suflet de prelungirile deschise și vii ale celorlalte nopți magice europene care ne-au clădit. De câteva zile nu mai știm ce-avem de făcut și când, în așteptare. Fie ce-o fi cu PAOK, pentru fierberea asta existăm! Pentru noi, fotbalul în roșu și albastru nu face viața mai frumoasă. E viață frumoasă și atât.
FCSB n-a venit „la cutie” și cu capul plecat
Generația mea a crescut cu o singură stea. Apoi, precum oamenii Igorot din nordul filipinez, de la o vârstă am învățat restul cerului. În suflet și-n minte ne-a rămas una singură, chiar dar o spunem și-o scriem în orice formă ni se cere. Au venit ei de la spanioli la americani, în mii de ani, peste Igorot, și nu i-au schimbat.
Pe „Toumba” din Salonic, orice imagine cu Răzvan Lucescu frământat la margine e un flashback senin. În toamnă, 1-0 cu sacrificiu și rezistență. Acum 19 ani, într-un aprilie ireal, remiza albă din vremea când antrenorul n-avea firele albe. Returul de 0-0 care a deschis semifinală de Cupa UEFA. Deocamdată, de la Rădoi și Dică până la Șut și Miculescu e aproape distanța dintre un aprilie ireal și un februarie cu Trump și Putin joviali. Dar generația mea a crescut cu o singură stea. Și ea ne-a arătat mereu drumul drept.
Grecii ne copleșesc la tot ce înseamnă experiență europeană. Om cu om și per total. Taison a jucat în cupele continentale mai mult decât toată apărarea noastră. Cisotti al nostru, la 31 de ani, debutează în Europa! Doar crucea largă făcută de Tănase la intrarea pe gazon ne mai îmbărbătează. Și nu-l avem nici pe Olaru…
FCSB începe înfipt și dezinvolt, fără urmă de teamă față de atmosfera stadionului, un plămân negru de marinar care se zvârcolește nervos în penumbră. Bîrligea e gata să i-o fure lui Kotarski și să repete faza uluitoare cu Midtjylland de la București, presăm feroce pe alocuri chiar dacă pripeala ne sabotează. Campioana României e o ploaie aprigă care a depășit prognozele în grupa Europa League și acum sfidează statutul de taifun.
Taison e Olaru azi. Important e să rămânem noi înșine în poveste
Ușor, cotele transfermarkt încep să se toarne însă puțin și pe gazon. Viziunea lui Chiricheș și inspirația lui Șut ne ajută să blocăm din calitatea pusă la lucru de PAOK de la mijloc în sus. Ne împing cu broderii alarmante spre careu, ne retragem și pulsăm pe tentative de contre.
Doar că, la prima ocazie din meci, înghițim în sec. Centrare pe jos din dreapta, Mihai Popescu deviază doar, fără să schimbe norocos direcția, Samatta reia din prima ca la fotbal „pe sintetic”. E 1-0 pentru greci din minutul 21 și treaba cu meritatul e atât de insignifiantă încât doar viitorul imediat contează realmente.
Peste doar trei minute, Bîrligea are șansa unei faze asemănătoare cu deschiderea de scor. Întoarce spre Cisotti, tot pe la punctul cu var, dar italianului îi lipsesc niște centimetri pentru execuție. Același Bîrligea, în vervă, pornește aidoma trenului flămând dintr-o haltă de Bărăgan, trage parcă o soartă după el și-i risipește pe stoperii lui Lucescu. Doar șutul e mediocru.
Se intră tare, se trăiește intensitatea cu fiecare mușchi răsturnat peste secunde. Arbitrul belgian dictează când forțat, când deloc, fără să fie părtinitor, pur și simplu incoerent în stil. Nu „vede” câteva faulturi clare pentru FCSB, înșiră avertismente destul de ușor pentru PAOK. Scăpăm de un contraatac trei contra unu în care băieții din Salonic se irosesc în ofsaid, apoi Taison e eliminat. Al doilea galben, pentru proteste. Mai știți cum a fost în octombrie, cu Olaru, tot aici? Să nu rămână așa până la capăt povestea, în oglindă.
Noaptea în care Gigi Becali a devenit profesor universitar doctor în schimbări
Intră Dawa în locul lui Ngezana, cu „galben”, și Gheorghiță de la Poli Iași în locul lui Miculescu. Încă un debutant în Europa! N-apucăm să ne obișnuim cu toate metamorfozele, că Bîrligea își iese din tipar, driblează elegant încât îi dă peste cap și pe fundașii lui PAOK, apoi trimite la Tănase, în pieptul careului. Șutul lui e în stoper, dar clarviziunea îl salvează și din respingere prelungește spre dreapta. La Gheorghiță! Torpilă pe care nici plonjonului n-o mai scoate. Și egalăm!
De-aici vin trei teste grele la grămadă. Cum să rămânem în 11 oameni, cu un arbitru oscilant sub furia stadionului. Cum să nu „ne ia capul” și să-i scăpăm pe vreo contră pe strălucitorii din atacul lui PAOK. Dar cumva să și luptăm pentru o victorie esențială în visul calificării.
Primul test se rezolvă parțial. Charalambous cu sânge de cipriot simte arterele de pe Toumba cum pulsează în fluierul belgianului. De-acasă, poate și Becali, cu flerul de negustor, simte la fel. Ia „galben” Chiricheș, intră Edjouma. Ia și Bîrligea, va intra Baba Alhassan.
Al doilea test e unul de anduranță și-l ținem bine. Mai mult de-atât, avansăm cu al treilea: la primul corner din meci, Dawa se înalță fantastic și face 2-1! Asta e steaua noastră oricâtă negură ar croșeta vremelnicia! Și să-i mai spună cineva lui Becali vreodată că nu se pricepe, fie că are dreptate, fie că nu: goluri Dawa și Gheorghiță, noutățile de la pauză!
Gheorghiță, Radunovic, Edjouma, Șut. Toți sunt avertizați, pe rând, de „central”. Ba chiar și un om din staff-ul lui Răzvan Lucescu. Un arcaș beat trimite săgeți galbene într-un prohod haotic și încercăm printre vârfurile tăioase să ne strecurăm către casă.
N-avem anvergura să facem 3-1, e și mai complicat cu Florin Tănase pe post de vârf, dar cât ar conta să mergem cu două goluri avantaj în fața celor 50.000 de pe „Arena Națională”… Să nu-l mâniem însă pe Dumnezeu. FCSB a venit să joace fotbal la Salonic, a făcut-o și a impresionat încă o dată. Câștigă cu 2-1 și strânge pe trupul prezentului mantia europeană de gală cu care îi este cusută istoria.
Asta e steaua noastră!
Unu din trei cluburi care jucau în campionatul României de-acum un deceniu nu mai există. În 2018, unu din trei români nu-și permitea să-și cumpere o mașină. Doar unu din trei români știau în 2023 să folosească internetul și pentru altceva dincolo de jocuri, social media și „filmulețe”. Vara trecută, unu din trei români era în prag de sărăcie și excluziune socială. Probabil e și acum.
Când strângem în căușul palmei românești puținele noastre bucurii constante, aceste nopți roș-albastre sunt steaua fixă prin vreme pentru secta mistuitoare a fotbalului. Azi, steaua noastră ne-a arătat iarăși drumul drept. Până săptămâna viitoare, cel puțin unul din trei români avem șansa unei dureroase fierberi plăcute, a jarului de nădejde prin bazarul platitudinii cotidiene care ne îmbătrânește înfiorător pe toți.
Până săptămâna viitoare vom fi fericiți. Încă o dată: până săptămâna viitoare vom fi fericiți. Și poate dincolo de ea. Câte lucruri îți mai pot oferi așa ceva pe lumea asta?
Leave a Reply