Dresura de „câini” continuă fără milă! FCSB zdrobește Dinamo pentru a zecea oară consecutiv în Superligă
FCSB a mai făcut un pas important spre al doilea titlu consecutiv, dar de această dată, victoria vine cu o încărcătură specială: a zecea victorie la rând în fața rivalei istorice Dinamo în campionat. Seria fabuloasă se transformă în legendă, iar fiecare duel între cele două pare din ce în ce mai puțin echilibrat. Derby-ul de România a ajuns să fie, pentru moment, o poveste cu un singur sens, o demonstrație de forță din partea roș-albaștrilor și o resemnare amară din partea alb-roșilor.
Ultima dată când Dinamo a reușit să învingă FCSB în campionat era februarie 2020. Pe teren se aflau atunci jucători care astăzi nu mai contează în fotbalul mare: Moldoveanu, Sin, Perovic. Într-o lume fotbalistică aflată într-o continuă schimbare, Dinamo pare prinsă într-un timp suspendat, în timp ce rivalii lor evoluează constant. Cronicile acelei victorii sunt acum relicve. Între timp, FCSB a construit o echipă solidă, eficientă, bine condusă și susținută de o bancă de rezerve care ar putea concura oricând pentru top 3 în Superligă.
Meciul a început într-un ritm previzibil, sub presiunea mizei și a orgoliilor. În primele minute, Dinamo a încercat să-și impună un minim control, dar forța mentală și organizarea superioară a FCSB au început rapid să erodeze tentativele adverse. Cisotti a fost în centrul acțiunii, marcând un gol anulat pe motiv de ofsaid, dar semnalând clar intențiile echipei sale. FCSB a pus presiune, Radunovic a trimis în bară, iar dinamoviștii abia mai respirau.
Momentul decisiv a venit în minutul 27, când Bîrligea, revenit în formă maximă, a deschis scorul cu o lovitură de cap precisă. Doar trei minute mai târziu, Tavi Popescu a făcut 2-0, profitând de o apărare visătoare. Iar dacă mai era nevoie de o confirmare, în minutul 32 Bîrligea l-a obligat pe Roșca la o intervenție dificilă, iar faza a dus la un gol splendid al aceluiași Tavi Popescu, din voleu. La 3-0, după doar o jumătate de oră, era clar că Dinamo nu venise la derby decât cu buletinul.
Fără Gnahore și Olsen, două piese esențiale pentru organizarea tactică a echipei lui Kopic, Dinamo s-a fărâmat precum un puzzle neterminat. Roș-albaștrii au profitat de orice breșă, iar Dinamo a părut că se mișcă în reluare. Singura fereastră spre onoare a fost un penalty scos și transformat de Selmani, în urma unui henț comis de Crețu la un corner. 3-1, în minutul 56, părea o ușoară rază de speranță, dar ea s-a risipit imediat ce FCSB a început din nou să controleze jocul cu maturitate.
Charalambous a operat schimbări prudente, menajându-și titularii. Toma, Lixandru și Miculescu au intrat, iar FCSB a început să păstreze posesia, fără a forța. Au permis mingii să circule, dar nu și adversarului. Dinamo a avut o șansă prin Selmani în minutul 89, dar șutul său a fost mult peste. Atât s-a putut.
La final, senzația a fost că FCSB a gestionat meciul ca un dresor care, după ce și-a dominat animalul, îi dă mingea să se joace. A fost o lecție de autoritate, dar și de respect: nu și-au umilit adversarul mai mult decât a făcut-o tabela.
FCSB a câștigat din nou, a zecea oară la rând în campionat contra lui Dinamo. O serie care arată nu doar forța sportivă, ci și distanța structurală dintre cele două cluburi. În timp ce FCSB luptă pentru trofee, Dinamo luptă să-și găsească identitatea. Iar în fiecare derby, diferența devine mai clară.
Pentru o generație de fani, Dinamo nu a mai învins niciodată FCSB în campionat. Tinerii care aveau 10 ani în 2020 nu știu ce înseamnă o victorie în Derby de România. Este acest lucru o simplă statistică sau un pericol pentru memoria colectivă a fotbalului românesc?
Cert este că dresura de „câini” continuă, cu public și fără milă. Iar FCSB, de la o etapă la alta, pare tot mai aproape de un nou titlu.
Leave a Reply