„Am întrebat dacă are un Protasov”. Culisele unei povești de (aproape) despărțire ‑ Cum a ajuns Elias Charalambous la FCSB și de ce Mihai Stoica a trăit cu frica verii
Când ai în prăvălie un trofeu pe raft, dar încă simți neliniștea că mâine l‑ai putea pierde, înseamnă că valoarea celui care ți‑l garantează depășește cifra de pe soclu. Așa s‑a simțit Mihai Stoica, președintele Consiliului de Administrație al FCSB, în această vară: (re)campion alături de Elias Charalambous și, totuși, cu inima strânsă că cipriotul ar putea fi sedus de alt proiect. Pentru „MM”, cariera tehnicianului de 44 de ani se confundă deja cu propriile amintiri legate de Oleg Protasov, poate cel mai rafinat antrenor ofensiv pe care l‑a avut FCSB în ultimele două decenii.
De la licență de formă la prietenie de fond
Povestea a început aproape banal. În toamna în care Nicolae Dică își lăsa scaunul la marginea vestiarului, FCSB rămânea fără un antrenor cu licență Pro. Federația permisese, temporar, tandemul inedit: Mihai Pintilii – lider de vestiar, antrenor fără hârtie; restul staff‑ului, sateliți în jurul fostului căpitan. Urma un derby cu Rapid, presiune cât Casa Poporului, iar Stoica știa că orice pas greșit l‑ar fi obligat să apese, din nou, butonul roșu al schimbării. O victorie a ținut mecanismul în mișcare, dar regulamentul FRF a rămas necruțător: fără licență, fără drept de a sta constant pe bancă.
Atunci, oficialul roș‑albaștrilor declanșează căutarea. „Mi‑am spus: dacă tot trebuie să aduc un om cu licență, măcar să fie cineva care să și antreneze, nu doar să semneze foaia”, rememorează Stoica. Gândul îl aruncă, firesc, în trecut – la sezonul de grație 2005, când un anume Oleg Protasov schimbase ADN‑ul unui grup obișnuit cu 1‑0 chinuit în 3‑0 spectaculos. Și, cum agenții buni țin minte nostalgii, „MM” formează numărul unui grec aromân care îi facilitase, cu 20 de ani în urmă, contactul cu ucraineanul.
„I‑am zis direct: «Dă‑mi un Protasov! Ai un Protasov?». Răspunsul a venit prompt: «Îl am pe Charalambous». Recunosc, îl știam doar din scurta aventură de jucător la Vaslui, dar reputația lui în Cipru era impecabilă. Prietenii mei de acolo mi‑au vorbit la superlativ: calm, studiu video obsesiv, tactică ofensivă, disciplină fără țipete”, povestește Stoica.
Două titluri, un singur creier tehnic
Ajuns la București, Elias își găsește rapid loc în „laboratorul” Pintilii. Relativ tânăr pentru un „principal”, cipriotul preferă să împartă responsabilitățile, nu să le revendice. Antrenamentele se construiesc pe ideile sale, discursurile motivaționale pe vocea lui „Pinti”, iar ședințele video se prelungesc noaptea târziu. „Pentru mine a fost unic să am practic doi antrenori care trag în aceeași direcție, fără orgolii. Asta se vede pe teren?”, întreabă retoric Stoica, fluturând statistica: două titluri consecutive, atac cu medie de peste două goluri pe meci, posesie superioară oricărui rival din Superligă.
Efectul Protasov e acolo, în modul cum FCSB presează sus și umple careul cu jucători – însă cu adaptări moderne: faze fixe lucrate la milimetru, rotații pe flancuri, folosirea full‑back‑ilor ca interioare temporare. Iar când fotbalul frumos aduce trofee, toată lumea vrea rețeta. În primăvară, după al doilea titlu, zvonurile s‑au înmulțit: cluburi din zona Golfului, două echipe din Championship, ba chiar un flirt timid din Serie B.
Vara anxietății: telefonul care nu suna
„În luna mai, mă trezeam zilnic verificând WhatsApp‑ul: «Bună, MM, a apărut oferta X, îmi pare rău…» – mesaj pe care, slavă Domnului, nu l‑am primit”, mărturisește președintele. Clauza de reziliere a lui Charalambous era decentă pentru occidentali și deloc confortabilă pentru FCSB. Gigi Becali transmisese public că îl va lăsa să plece dacă își dorește cu adevărat, dar stoicul cipriot nu‑și dezvăluia gândurile. Știa că orice ezitare ar răscoli vestiarul.
Se spune că un antrenor își arată puterea și prin tăceri. Elias a tăcut strategic până la prima discuție față în față, imediat după sărbătorirea titlului. „Mi‑a zis doar atât: «Eu am treabă aici. Mai avem de luat Champions League‑ul intern» – adică eventul. Atunci am răsuflat ușurat”, recunoaște Stoica. Totuși, a pus pe hârtie un plan B – „un român cu experiență și un străin din Est” –, pe care se roagă să nu fie nevoit să‑l folosească.
De ce Charalambous nu e doar „încă un antrenor”
Comparat insistent cu Protasov, cipriotul are totuși nuanțele lui: preferă 4‑3‑3 fluid, dar nu se sfiește să comute 4‑4‑2 romb când adversarul închide flancurile; cere fundașilor laterali să urce ca la carte, însă îi vrea apoi primii la contra‑pressing; menține un zâmbet discret la conferințe, dar devine chirurg în analiza video, unde despică mișcarea adversarului cadru cu cadru. Jocul FCSB‑ului din faza de construcție, cu fundașul central retras între linii și mijlocașul defensiv ieșind primul la pasa verticală, poartă clar semnătura lui.
În plus, relația lui cu jucătorii apropie staff‑ul de vestiar. Fiecare fotbalist are o fișă personalizată de obiective, iar ședințele unu‑la‑unu devin obișnuință. Pintilii, cândva „polițistul rău”, se transformă în translator de sensibilități: întoarce feedback‑ul dur în mesaje constructive. Combinația îi dă aripi și unuia ca Florinel Coman, și celui mai timid junior de la academie.
„Piesa de puzzle” pe care Stoica nu voia să o piardă
„În fotbal, schimbi fundași, schimbi portari, dar dacă strici chimie – ești mort. Elias e piesa centrală, de aceea îmi era frică să nu plece”, explică oficialul. Are și o teorie: după primul titlu, e relativ ușor să menții motivația, pentru că există presiunea confirmării. Al doilea sezon e, însă, capricios: «le‑ai spus că vor lua campionatul și l‑au luat; cu ce îi mai surprinzi?» Aici intervine antrenorul‑psiholog. Iar cipriotul, cu accentul englezesc impregnat de anii petrecuți la Watford în studiu, știe să dozeze mesajul: „Îi aud în engleză, îi simt în română, îi ating în greacă”, glumește.
Lecția verii și promisiunea iernii
În final, „sezonul suspansului” s‑a încheiat fără detonări. Charalambous a semnat prelungirea până în 2027, cu opțiune pe încă un an, iar clauza s‑a triplat. Becali a plusat la salariu – „nu exagerez, dar e pe măsura performanței”, zice Stoica – și a promis că nu va vinde niciun titular până după grupele unei competiții europene. În traducere liberă: dacă FCSB nu intră în Europa League sau Conference League, doar atunci se deschide ușa plecărilor în iarnă.
Pentru „MM”, lecția e clară: valoarea unui antrenor nu se vede doar la trofee, ci la liniștea pe care o aduce conducătorului. „Am fost născut stresat, dar cu Elias parcă pot respira. Și, culmea, respirăm toți mai ofensiv”, conchide președintele, zâmbind.
Epilog – un mesaj de vacanță care (probabil) nu va exista
Întrebat ce ar fi făcut dacă vorbele despre Championship deveneau realitate, Mihai Stoica ridică din umeri: „Sincer, habar n‑am. Aș fi trimis probabil un SMS scurt: «Să‑ți fie bine, Elias. Dar dacă vrei un Protasov în staff, sună‑mă…»”. Pentru FCSB, însă, varianta fericită e că telefonul nu va trebui compus. Charalambous rămâne, Protasov trăiește prin el, iar Stoica poate, în sfârșit, să‑și savureze concediul – cu gândul la un puzzle complet și la un sezon în care frica verii s‑a transformat în promisiunea iernii.
Leave a Reply