Craiova, contratimp: Marius Mitran știe cum să ridice trofeul, dar iată întrebarea care contează!

Craiova, contratimp: Marius Mitran știe cum să ridice trofeul, dar iată întrebarea care contează!

După o așteptare lungă, am avut, în sfârșit, primele semne dinspre Universitatea Craiova, ascunsă zile bune undeva în Austria, departe de ochii și, mai ales, de cuvintele lumii. Era momentul să aflăm ceva și, acum că am aflat, am înțeles că ceea ce știm nu e suficient.

În exact două săptămâni, Știința va apărea pe stadionul „Francisc Neuman”, cu intenția declarată de a învinge UTA chiar la Arad, în prima etapă a sezonului. Doar asemenea intenții are orice candidată reală la titlu, iar eu am încercat să găsesc explicații pentru acest 3-3 din amicalul cu Bohemians Praga. Ca o paranteză, echipa aceasta din Cehia are, la rândul ei, cea mai mare performanță din istorie exact ca și Craiova – semifinala Cupei UEFA din 1983!

Atunci, în aprilie 1983, Universitatea – Benfica și Bohemians – Anderlecht au fost cele două semifinale care au dus, în final, la duelul dintre Anderlecht și Benfica, câștigat de belgieni. Dar să revenim la Știința lui Mirel Rădoi și la amicalul disputat cu cehii.

În primul rând, formula de joc nu este foarte clară. Probabil a fost un 3-5-2, în varianta cu Lung junior în poartă și apoi cu Mogoș, Crețu, Badelj – Mihnea Rădulescu, Tudor Băluță, Houri, Teles, Ndong – Markovici și Andrei Ivan. Cel puțin așa menționează site-ul clubului.

Sau poate un mai clasic și mai obișnuit 4-2-3-1 pentru Rădoi, cu Lung – Mogoș, Crețu, Badelj, Ndong – T. Băluță, Teles – Mihnea Rădulescu, Houri, Andrei Ivan – Markovici.

Oricum ar fi fost, echipa a jucat bine, cel puțin asta înțelegem din scor: 3-1 rapid, până spre final, când au intrat cinci juniori și, în două minute, cehii au egalat.

După pauză au mai intrat și Bancu, și Anzor Mekabishvili.

Deși au marcat, Houri, Markovici și Andrei Ivan nu par să fie, în acest moment, printre titularii siguri ai noului sezon și, poate, nici măcar aproape de acest statut. Houri are concurență serioasă: Crețu, Anzor, Cicâldău, Baiaram, Teles, Băsceanu, David Matei. Iar pentru cei doi din față, viața se complică și mai mult, având în vedere că prioritatea clubului în aceste zile este achiziționarea a doi atacanți. Și nu doar atacanți – ci și doi fundași centrali, semn că Badelj sau Maldonado au ridicat și ei semne mari de întrebare.

De fapt, toată Craiova este, în acest moment, un mare semn de întrebare.

Pentru că obiectivul e clar, anunțat atât de acționarul principal, cât și de antrenor: titlul!

Dar este Știința, arată ea, se prezintă ca o echipă de titlu, în formula actuală?

Nu.

Chiar și cu toți jucătorii apți, reveniți de la loturi sau refăcuți, Universitatea e, sincer spus, departe de orice formulă de joc de la FCSB sau chiar de la CFR Cluj.

Prin urmare, este absolut obligatoriu ca fundașii centrali și atacanții despre care vorbim să sosească. Și sunt convins că vor sosi.

Alte întrebări apar imediat: când vor ajunge la echipă? În ce stadiu al pregătirii sunt? Cum arată ei acum, după vacanță sau după cantonamentele altor cluburi? Întrebările se pot înmulți la nesfârșit.

„Să nu uităm”, spune Mihai Rotaru, „că în trecut Koljic, când a venit la Craiova, a făcut diferența din primul meci. Uitați-vă la Mitriță acum, în China – doar schimbarea fusului orar și a întors soarta unui meci, cu două goluri și un assist.”

Așa este, Koljic a fost un mare atacant – și a plecat. Mitriță este încă jucătorul nostru – dar, practic, nu mai este aici.

E clar că, pentru bătălia lungă și crâncenă pentru titlu, cei patru care vor veni trebuie să fie, din prima zi, decisive. Altfel, răspunsul la singura întrebare care contează, de 35 de ani în Craiova, va fi din nou: NU.

Să ne amintim că Maxima avea toți cei 11 titulari și chiar trei rezerve peste orice echipă din țară, post cu post.

Iar campioana din 1991 avea cel mai bun portar al României – Florin Prunea, cei mai buni fundași centrali – Emil Săndoi și Nicolae Zamfir, cel mai valoros mijlocaș ofensiv – Pavel Badea, și cel mai mare atacant – Gică Craioveanu.

Apropo de Grande, întrebat sâmbătă dacă actuala Craiova arată a echipă de titlu, Gică a fost ferm: Nu! „Ar trebui doi Mitriță ca să iei titlul. Nu, deocamdată nu e o echipă de titlu!”

Așadar, valori și timp – asta îi trebuie echipei.

O echipă care se luptă cu un ceas uriaș, ca un Benjamin Button al fotbalului, care face ca viața Științei să curgă mereu înapoi, spre 1991, spre 1983… O echipă care, astăzi, este puțin în urma propriei istorii, tocmai pentru că e obligată să lucreze contratimp.

Și dacă am compara, post cu post, azi, Craiova cu FCSB și CFR, unde câștigă Știința?

Târnovanu – Hindrich – Popescu. Ce spuneți? Și așa mai departe, până la final, câte posturi câștigă Craiova azi? Louis Munteanu – Alibec (Bîrligea) – Markovici?

E limpede că atacanții și fundașii centrali care vor fi aduși trebuie să facă diferența din prima zi, așa cum Mihai Rotaru a spus foarte clar.

Altfel, nu doar că nu vom avea răspunsuri, dar, din păcate, nici măcar întrebarea nu va mai exista.