„S‑a schimbat peste noapte!” – Saga Burcă, de la visul repatrierii la banii din China și planurile lui Dan Petrescu pentru un CFR mai puternic
Dan Petrescu a început vara cu o dorință clară: să‑l readucă pe Andrei Burcă în Gruia și să reclădească acel pilon defensiv care i‑a adus atâtea trofee. Totul părea ca și rezolvat, iar fanii se pregăteau să îl revadă pe căpitanul de altădată sub culorile vișiniului. Numai că fotbalul nu doarme niciodată, iar ultimele ore ale perioadei de negocieri au schimbat complet scenariul: Burcă a primit o ofertă colosală din China și a ales drumul oriental, lăsând în urmă promisiunea unui comeback de poveste.
„Burcă era prioritatea numărul unu” – dezamăgirea lui Petrescu
Reunit cu lotul la startul pregătirilor, „Bursucul” nu și‑a ascuns amarul. În fața camerelor, a lăsat să se vadă acea combinație de regret și resemnare pe care doar un manager versat o poate afișa fără a crea panică:
„Burcă a fost prioritatea noastră. Mi‑aș fi dorit enorm să revină, pentru că e lider, cunoaște clubul, vestiarul, filosofia. Dar este normal să se gândească la el și la familie. O asemenea ofertă nu se refuză.”
Tehnicianul a explicat că fundașul fusese foarte corect: „Dacă nu vine ceva extraordinar, vin la CFR chiar dacă primesc oferte din România”. Extraordinarul a sosit – sub forma unui pachet salarial ce, se zvonește, depășește tot ce putea Clujul plăti. „S‑a schimbat peste noapte”, glumește amar Petrescu, conștient că în fotbalul global de azi loialitatea e deseori un lux, nu o obligație.
Banii asiatici versus inima de Cluj
Ce a înclinat balanța? Nu doar banii, ci și aventura unui campionat exotic, unde Burcă poate fi nu doar fotbalist, ci și brand, într‑o ligă în care cluburile își construiesc identitatea în jurul vedetelor străine. Astfel, pentru un jucător trecut de 30 de ani, cu o carieră solidă, însă nu chiar la nivelul marilor contracte occidentale, China devine Eldorado.
Petrescu a încercat să joace cartea sentimentului: „Sunt convins că își va încheia cariera la CFR. Își face casă în Cluj, are nuntă aici, orașul îl trage înapoi.” O promisiune poate, dar deocamdată doar o speranță.
Planul B: Bosec, Gjorgjievski și pariul Islami
În absența lui Burcă, staff‑ul s‑a mișcat rapid pe piața transferurilor. CFR a adus:
-
Antonio Bosec – croatul cu profil ofensiv pe banda dreaptă, care trebuie „să se obișnuiască rapid cu presiunea de a câștiga trofee”, după cum punctează antrenorul.
-
Marko Gjorgjievski – atacant nord‑macedonean, descris de Petrescu drept „un băiat ok, arată bine la antrenamente, să vedem dacă marchează când Louis Munteanu lipsește”. Implicit, responsabilitatea de goluri e uriașă.
-
Drilon Islami – fundașul kosovar venit de la Pristina, capitol separat în speech‑ul lui Petrescu: „Avantajul lui e că a câștigat Cupa, că e căpitan și că îi are colegi pe Korenica și Emerllahu. Dar la CFR trebuie să demonstrezi, nu există certitudini.”
În spatele ușilor închise se discută și alte mutări. Petrescu a confirmat interesul pentru Kenneth Omeruo, stoper nigerian cândva pe listele lui Chelsea. „Nu a jucat de un an, nu știu ce mai putem cere… Diferență între mine și el e clară: eu am jucat la Chelsea, el doar a fost acolo”, a glumit tehnicianul, cu autoironie.
Problema românilor și lista de străini „pline”
Regulamentul ce impune un număr minim de jucători autohtoni continuă să îi dea bătăi de cap lui „Super‑Dan”: „Nu sunt de acord. Să avem câți români și câți străini vrem. Realitatea e alta, trebuie să ne încadrăm.” De aici interesul pentru Valentin Costache sau, la nevoie, pentru recâștigarea lui Moldovan Postolachi, care „a dat poate golul sezonului” și „merită șansa anului doi, când s‑a adaptat”.
Vechi glume, presiune nouă
Fanii CFR‑ului îl cunosc pe Petrescu: ironii fine, cerințe foarte clare și o așteptare permanentă de performanță totală. Situația Burcă l‑a dezamăgit, dar i‑a dat și teme de lucru: „Trebuie să luăm jucători români buni. Lista de străini e aproape închisă.”
Nu e prima oară când CFR pierde un „semnat” pe ultima sută de metri. Nu va fi nici ultima, într‑un fotbal în care Asia vine cu valizele pline. Totuși, pentru susținătorii ardeleni, rămâne frustrarea: cum să lupți pentru titlu și Europa fără fundașul lider, fără băiatul care ridica tribunele când blocase un șut decisiv?
Burcă și promisiunea revenirii
În declarația sa de adio, Burcă și‑a cerut scuze, practic, suporterilor: „Dacă vine ceva extraordinar, plec, altfel revin.” Ceea ce s‑a și întâmplat. El lasă totuși poarta deschisă: „Îmi voi încheia cariera la CFR.” Cât de târziu va fi acest moment? Publicul speră într‑un ciclu de doi‑trei ani, când defensorul se va întoarce maturizat, cu o „zestre” financiară bună și cu apetitul de a ridica încă un trofeu în România.
Calculul lui „Bursucul”: campionat, cupe și Europa
Cu sau fără Burcă, obiectivele rămân uriașe. CFR vrea titlul pierdut la diferență infimă sezonul trecut, plus un parcurs european care să readucă pentru a patra oară consecutiv visul grupei de Conference sau, cine știe, al Europa League. În acest context, defensiva e cheia.
Pariul pe Omeruo, Islami, Bosec și menținerea lui Yuri (dacă se va reuși) va decide dacă CFR păstrează eticheta de „cea mai greu de învins” din Liga 1. În atac, necunoscuta Gjorgjievski și speranța Munteanu trebuie să egaleze randamentul plecărilor precedente. Petrescu știe că marja de eroare e mică: la Cluj, locul doi nu e considerat succes.
Concluzie: o noapte care a schimbat totul
Povestea Burcă ilustrează perfect fragilitatea planurilor în fotbalul modern. Într‑o seară, impresarii ridică telefonul, iar a doua zi un contract de milioane aterizează pe biroul jucătorului. Niciun sentiment nu rezistă atunci – nici iubirea pentru culori, nici promisiunea inimii.
Pentru Dan Petrescu, lecția e dură, dar nu nouă: reconstrucția cere adaptare rapidă. Pentru suporteri, deja obișnuiți cu ambițiile clubului, speranța rămâne aceeași: CFR să nu piardă ritmul și să-și găsească liderul, fie că se numește Omeruo, Islami sau altcineva.
Iar pentru Andrei Burcă? Drumul asiatic poate fi aventură, carieră sau pur și simplu un capitol economic. Ceva însă îi va aminti mereu de Gruia: vocea tribunelor, promisiunea nerostită că acolo e „acasă”. Și, cine știe, poate că tocmai această nostalgie îl va face peste câțiva ani să răspundă din nou apelului lui „Super‑Dan” – de data asta nu doar cu sufletul, ci și cu semnătura pe contract.
Leave a Reply