Gică Craioveanu pune punctul pe „i“: Cine merită cu adevărat 20 de milioane de euro în fotbalul românesc?
Avem tendința – ba chiar o tradiție bine înrădăcinată – de a ne supraevalua fotbaliștii. De la porecle pompoase până la sume fabuloase cerute pe jucători care n-au confirmat nici măcar la nivel intern, fenomenul a căpătat proporții de-a dreptul hilare.
Iar în acest sport național al umflării valorii, nimeni nu-l întrece pe Gigi Becali. Patronul FCSB-ului a devenit deja celebru pentru „diamantele“ sale evaluate la zeci de milioane de euro, deși multe dintre ele s-au spart rapid la primul contact cu fotbalul serios din străinătate.
Totuși, în ultima vreme, Becali pare să fi găsit un rival pe măsură. Este vorba despre valul de entuziasm care s-a creat în jurul lui Louis Munteanu, atacantul de 22 de ani al celor de la CFR Cluj. Cu 22 de goluri marcate în actuala ediție a Superligii, Munteanu este golgheterul competiției și, inevitabil, numele lui a început să fie vehiculat în discuții despre transferuri spectaculoase. Iar sumele vehiculate sunt pe măsura imaginației: 18, chiar 20 de milioane de euro!
Dar, cât de realistă este această evaluare? Dacă ne uităm în trecutul recent al lui Munteanu, vedem că acesta a trecut pe la Fiorentina, însă nu a reușit să se impună nici măcar la echipa de tineret a clubului italian. În cele din urmă, a fost trimis înapoi în România, semn clar că, pentru moment, nivelul din Serie A era prea ridicat pentru el. Și atunci, cum de a explodat brusc cota sa până la nivelul la care se vorbește despre o posibilă vânzare pe zeci de milioane?
Mai grav este că astfel de exagerări nu sunt o noutate în fotbalul românesc. Am avut de-a lungul timpului o galerie întreagă de „vedete de carton“, cum plastic le numește presa: portari botezați „Messi ai portarilor“, atacanți porecliți „noul Hagi“ sau mijlocași comparați cu Frank Lampard. Realitatea, însă, a fost cu totul alta. Cei mai mulți dintre acești jucători s-au pierdut în anonimat, iar parcursul lor profesional a fost departe de etichetele primite la început.
Un exemplu elocvent este Andrei Vlad, fostul portar al FCSB-ului, care la un moment dat era considerat un supertalent și comparat cu Messi (!). În prezent, Vlad evoluează în Kazahstan, la modesta Aktobe. E greu de spus dacă drumul său va mai cunoaște o cotitură spectaculoasă, dar este evident că etichetele puse la început de carieră au fost complet rupte de realitate.
În acest context, fostul internațional Gică Craioveanu a oferit o declarație lucidă și tăioasă, într-un interviu pentru Antena Sport. Întrebat dacă există vreun jucător român care ar putea fi vândut pe 20 de milioane de euro în acest moment, răspunsul său a fost cât se poate de clar: doar unul.
„Noi trebuie să începem să știm să ne vindem și noi, cum se vând sârbii, croații pe zeci de milioane. Greu, în momentul actual, greu să-ți spun un nume care fi vândut pe 10 milioane, sau 15. Uite Rațiu (n.r. – Andrei Rațiu de la Rayo Vallecano în La Liga). Rațiu poate să fie vândut pe 15-20 de milioane de euro fără discuții, pentru că el a avut un parcurs foarte bun în Spania“, a spus Craioveanu.
Practic, fostul atacant a transmis un mesaj clar: performanțele reale și parcursul internațional trebuie să fie factorii care definesc valoarea unui jucător, nu cifrele din golurile date în Superliga noastră, unde nivelul general este modest. Andrei Rațiu joacă în Spania, în La Liga, și a demonstrat constant că poate face față la un nivel înalt. Doar în astfel de cazuri poate fi justificată o evaluare de 15-20 de milioane de euro.
În schimb, fotbaliștii care strălucesc doar în România, dar nu au confirmat afară, trebuie evaluați cu mai multă prudență. În lipsa unei piețe reale care să confirme cota lor, orice sumă vehiculată rămâne o simplă speculație.
Concluzia? Până nu învățăm să ne raportăm la realitate și să nu mai trăim în bula propriilor fantezii, vom continua să „vindem“ jucători doar în declarații și titluri de presă. Iar adevărata valoare a unui fotbalist român va fi în continuare măsurată nu în milioanele cerute de cluburi, ci în capacitatea de a confirma într-un campionat serios. Iar aici, din păcate, exemplele sunt rare.
Leave a Reply